Cu o mână aşezată pe draperia roşie ca focul, se gândeşte. Se gândeşte şi se întreabă unde a dispărut fereastra aceea prin care vedea, în fiecare dimineaţă, soarele alintându-i ochii şi faţa adormite. Sau nu mai vrea soarele să-i vorbească?
Tremurand, ia un cuţit şi taie în jumătate un măr verde şi mare. Aşează cele două [...]
Citeşte articolul complet »
Lumină… Întuneric… Pentru mine aceste două noţiuni sunt încă neclare şi se suprapun.
Mă trezesc. Primul lucru pe care îl vad este lumina. Deşi ceaţa apropape opacă îmi îneacă ochii, disting totuşi, prin lentilele mioape ale ochelarilor, o lumină difuză.
Degeaba m-am trezit, încă nu m-am deşteptat. Dezlegarea sensului a ceea ce abia am visat încă îmi [...]
Citeşte articolul complet »
Cred că nu m-am mai bucurat de ele de… de câteva minute. În viziunea mea, lucrurile simple sunt cele de care, de cele mai multe ori, nici nu realizăm că le trăim, în timp ce alţii ar dori să le trăiască, dar nu au cum. Ele nu sunt nişte lucruri palpabile, ci mai degrabă nişte [...]
Citeşte articolul complet »
(vă recomand să citiţi postul în timp ce ascultaţi melodia)
Un bun prieten de-al meu a exprimat, mult mai bine de cât aş fi putut eu zice, toate gândurile unui elev aflat la începuturile clasei a XII-a. Iata ce spune el:
“Un fior rece mă trece la auzul întrebării: „Aah… tu treci în [...]
Citeşte articolul complet »
Momentul în care m-am maturizat a survenit în urma unei conjuncturi dureroase şi neaşteptate. Atunci am simţit, imediat, cum mă îndepărtam de copilărie, cum adolescenţa facea loc maturităţii. Tot atunci am învăţat că oricât de mulţi prieteni ai avea, poţi fi mai singur ca niciodata sau că oricâte averi materiale ai acumula, fara a avea [...]
Citeşte articolul complet »
Sunt multe lucrurile ce ne rămân: jucării, jurnalele din liceu, cadouri… Ele au menirea de a sta mărturie existenţei noastre pentru cei care ne-au cunoscut şi ne-au iubit.
În afară de acestea mai există şi alte lucruri, care niciodata nu vor putea fi şterse, pierdute, arse… Ele poartă numele de amintiri – uneori plăcute, alteori dureroase. [...]
Citeşte articolul complet »
Mulţi din cei care n-au auzit încă de aşa ceva se întreabă ce este şi sunt tentati să spună(cred): “E cel ma bun prieten al elevului!” Şi aşa şi este. Odată ce acest “drog” ţi-a invadat ochii şi obiceiurile, îţi este cel mai pun aliat al tău într-ale lecţilor. Oare cum să-ţi faci comentariile la [...]
Citeşte articolul complet »
Azi e alb… E totul alb… Până şi sufletul meu e alb. La fel şi ochii, gura, urechile, nasul… M-am “intoxicat” cu alb.
Oare trăiesc în secolul XXI, un secol în care oriunde îţi îndrepţi privirea vezi numai numai negru? Cred că trăiesc într-o cu totul altă epocă.
Poate, din greşeală, sper la mai multă bunătate?
Citeşte articolul complet »
Prezent…
Aşa cum de multe ori, în România noastră, avem parte de “ciocolată” cu cremă de pelin într-un ambalaj de cremă de caramel, aşa avem parte şi de iubire: sub formă de ură, dacă se poate spune aşa… Egoismul, invidia, şi puţinele idei moştenite de la societatea de tip comunist(cum ar fi lipsa de educaţie, lenea), [...]
Citeşte articolul complet »
Oare atât pot zice? Oare atât pot face? Oare nu pot face mai mult?
Da, dacă vreau!
Am trecut, an de an, printr-un spital[Budimex - Bucureşti] care, atunci când am avut nevoie, mi-a salvat viaţa, atunci când alte spitale mi-au negat această şansă, din motive de lipsă de fonduri şi aparatură necesară(doar m-am născut în România, nu?)…
Când am auzit [...]
Citeşte articolul complet »
